miercuri, 2 februarie 2011

Palarie draguta, caut...cap!

Aceasta e povestea scurta si intensa a unei palariute roz de bumbac.

Am avut la dispozitie doar 48 de ore sa cumpar materialul, s-o crosetez, spal, calc, pozez si livrez la client. Aveam treaba, ca de obicei, dar eu cand aud de lucruri mititele pentru fetite, uit de toate :-). Nu-i asa ca atunci cand sunt mici, mici, sunt tare dragalase? Si lucrusoarele si fetitele in aceeasi masura.

Totul a mers bine pana la pozat. Si va las sa vedeti cat de mult ne-am distrat la sedinta foto.

Mai intai a probat-o Lulu, papusa noastra cea mai mare.



Apoi a urmat sfioasa...


...sau rasfatata casei....cum vreti sa-i spuneti...
   

 Si chiar si fratele ei, mult mai timid, dupa cum se vede...



Noroc ca a aparut in vizita un model profesionist...



Ei bine, dupa expresia ei nu pare sa stie inca despre cariera ei, dar s-a mai relaxat dupa cateva cadre...



Acum, dupa ce ati vazut-o in atatea ipostaze, ce ziceti? Nu-i draguta palaria noastra?

2 comentarii:

  1. Ti-am rasfoit blogul; e uimitor ceea ce faci, copiii sunt sunt minunati; "Sfioasa" m-a cucerit din prima (sunt mama de baiat, Matei, si-mi doresc si o fetita in viitor). Cred ca ceea ce faci tu e nemaipomenit si e clar ca ai talent pentru lucrul de mana. Promit sa revin! Maria

    RăspundețiȘtergere